Vinete umplute

Pentru ca am tot promis sa mai scriu si aici si pentru ca reteta mea de clatite cu ciuperci mi-a adus un premiu la concursul de bucatareala de pe Forumul Roz, m-am gandit sa revin (dupa vreun an :D) cu noutati. Asa ca, desi e cald afara, va invit sa faceti putina sauna in propria bucatarie si sa preparati cele mai delicioase vinete ever.

Ingrediente:

*2 vinete mari

* 2 cepe potrivite

* 2 catei de usturoi

* 1 ou

* pasta de tomate

* 2 rosii

* cascaval

* ulei

* sare, condimente

Vinetele se spala, se taie in doua pe lungime si se scoate miezul. Se pun la calit in cuptor cu fata in jos intr-o tava unsa cu ulei.

Se curata si se toaca ceapa si usturoiul, se calesc putin.

Miezul de vanata se toaca si se adauga in tigaie peste ceapa si usturoi.

Se calesc pana cand miezul de vanata devine moale. Se ia de pe foc si se adauga un ou batut, putina pasta de tomate, putin cascaval ras, sare, condimente. Se intorc vinetele de la cuptor in tava si se umplu cu amestecul realizat in tigaie, peste care se adauga cateva rondele de rosii. Se mai dau la cuptor pentru 15 minute.

Se scot de la cuptor, se gratizeaza cu cascaval ras si se servesc calde. Sunt destul de bune si reci, asa ca daca mai ramane ceva de la pranz, puteti sa le serviti la cina.

Pofta buna!

La cererea publicului larg...reţeta de fursecuri cu ciocolată

De când mi-am deschis blog de reţete am si eu un cititor...adică am unul fidel, critic-constructiv şi admirator (face foarte bine la orgoliu şi ambiţia de a continua). Aşa că postarea următoare îţi este dedicată, Daiana!!!

Am mai descoperit eu un avantaj foarte mare al blogului, cel puţin pentru mine. Cum nu am reuşit niciodată să fiu ordonată, nu găsesc niciodată o a anumită reţetă pe care am încercat-o în urmă cu mai mult timp aşa că m-am hotărât ca de fiecare dată când încerc ceva nou să postez aici (cu surse de inspiraţie cu tot atunci când nu experimentez, că nu e frumos să furi munca oamenilor, mai ales când e vorba de creaţii intelectuale).

Prin urmare, reţeta pe care o propun azi este de frusecuri de ciocolată, adaptată de aici:



Eu am folosit:

* 115 g margarină
* 200 g zahăr
* 1 ou
* un plic de praf de copt
* un plic de vanilie
* 250 gr făină
* 10 bomboane de ciocolată tăaiate făşii subţiri (cred că se poate folosi cu succes şi ciocolată de menaj)
* aproximativ 100 g nuci tăiate mărunt

Se pare că din acestă mirifică combinaţie ar rezulta aproximativ 40 de fursecuri (cookies), sincer eu nu îmi mai audc aminte câte au ieşit dar ştiu că au ieşit multe, că am tot copt la ele.

În bolul pentru mixer am amestecat margarina cu zahărul, peste care am adăugat oul, vanilia, praful de copt şi făina şi am tot amestcat până a rezultat o pastă aproximativ consistentă (adică nici prea-prea nici foarte-foarte). În final am pus şi ciocolata tăiată fâşiuţe şi nucile.

Cum de ceva timp folosesc o tavă (deşi mică) teflonată am trântit cu o linguriţă grămâjoare de aluat. Important este să se lase spaţiu între ele destul de mult. La cuptor ele se întind şi se rotunjesc aşa încât e bine să aibă loc pentru aşa ceva. La un foc destul de mic, 15-20 de minute sunt suficiente pentru fiecare rând de fursecuri, peste timpul ăsta, după ce se răcesc devin tari ca piatra.

După ce s-au răcit mai pot fi trecute pe jumătate prin ciocolată topită şi apoi lăsate din nou să se răcească. Pot fi apoi puse în borgane şi e de remarcat faptul că astfel se păstrează foarte bune şi gustoase aproape o lună.

Clătitele cu ciuperci - giuvaierul coroanei din protofoliul meu gastronomic

Dacă eşti fan al ciupercilor (cum este cazul meu şi al majorităţii persoanelor de la mine din familie) chestiuţa asta pe care am gătit-o ieri o să îţi placă mai mult ca sigur. Se fac prin urmare nişte clătite obişnuite. Aici fiecare cum le-a învăţat şi cum îi plac. Eu de obicei fac puţine şi de aceea folosesc un ou, făină, apă minerală (ies mai pufoase decât cu lapte) şi un strop de ulei de măsline. Ideea e ca din toate astea să iasă o coca de consistenţa unui chefir sau cam ca o smântână subţire.

După ce le prăjiţi, în final ar trebui să aveţi cam aşa ceva. Mă rog, mult mai multe, dar cam aşa...


Umplutura se face din:
* ceapă tocată şi călită
*ciuperci din conservă
*porumb dulce de la conservă
*unul sau două ouă, depinde de cât de multe clătite avem şi de cantitatea de ciuperci
*caşcaval ras
*ketchup
* condimente şi verdeţuri tocate în funcţie de preferinţele fiecăruia (eu am pus în astea cimbru, alteori le fac cu mult mărar tocat)

Se călesc ceapa şi porumbul, după care se aduagă şi cipuercile pentru câteva minute, când încep să se rumenească un pic se adaugă ketchupul şi oul. Se amestecă şi se stinge focul. După ce s-a răcit un minut se adaugă caşcavalul ras şi condimentele.



Se pun două linguri de compoziţie pe un sfert de clătită



Se împăturesc clătitele în 4


Secţiune prin clătită


De menţionat că dacă atunci când sunt calde sunt absolut fenomenale, nici reci nu sunt deloc rele. Într-o variantă mai elaborată pe care o făceam la început, după ce le împătuream le mai puneam nişte caşcaval ras pe deasupra şi le băgam la caputor vreo 10 minute.

Voila!

Pizza fără blat, prin bunăvoinţa fetelor de pe Forumul Roz

E vina fetelor de pe Forumul Roz: Daiana şi Cat. Pentru ca astă-seară tot răsfoind prin forum mi-am adus aminte de o reţetă a lor pe care o văzusem mai demult şi pe care mi-am propus să o încerc şi eu (adaptată evident la poftele mele de gurmandă).

Prin urmare se iau:

* 4 oua
* 5 linguri de făină
* 2 linguri de ulei
* jumătate de pacheţel parf de copt
* 3-4 linguri de ketchup dulce
* jumătate de gogosar rosu
* câteva măsline fără sâmburi (eu am folosit din cele verzi cu ardei în mijloc)
* 3 cârnăciori semiafumaţi
* câteva felii de salam
* 1/2 de cutie de ciuperci
* 1/2 de cutie de porumb
* caşcaval razuit
*o roşie
* sare, piper

Se amestecă ouăle, făina, praful de copt, uleiul şi ketckupul (eu am mai pus şi un pic de apă, că mi s-a părut cam tare amestecul)

Se amestecă cu mixerul vreo 2 minute.

Se taie bucăţele toate ingredientele.


Se adaugă ingredientele peste aluatul amestecat cu mixerul (inclusiv o parte din caşcavalul ras)

Se amestecă totul şi se toarnă în tavă. Înainte de a pune la cuptor eu am mai adăugat câteva feliuţe de salam, un pic de cârnat şi o roşie felită pe deasupra.

Pus tava în cuptorul încins pentru o jumătate de oră. La final am pus peste ultima parte din caşcaval, am închis focul la cuptor şi am lăsat tava în cuptorul cald încă vreo 10 minute. Et voila!


Cu mulţumiri Daianei şi lui Cat, mă duc să mai halesc o felie!

Dulceaţă de caise parfumate

Pentru a încheia săptămâna en fanfare vă ofer reţeta de dulceaţă de caise pe care am testat-o, resctiv îmbunătăţit-o, undeva pe la mijlocul săptămânii.

- 3 kg caise
- 1,5 kg zahăr
- 1 plic gel fix
- 1 pliculeţ zahăr vanilat

1. Am spălat cele 3 kg de caise şi le-am curăţat de sâmburi. Nu am aruncat sâmburii, ci i-am păstrat pentru a fi sparţi şi adăugaţi la dulceaţă spre finalul fierberii. Hint: gustă unul sau doi sâmburi înaine de a-i adăuga în dulceaţă pentru a te asigura că nu ai cumpărat zarzăre în loc de caise, caz în care fructele sunt bune, dar miezul este amar.


2. Am tăiat caisele în bucăţi mari, le-am pus în cratiţă, le-am acoperit cu zahăr şi cu apă

3. Am pus cratiţa la fiert.


4. După vreo 10 minute de fiert am scos din amestec bucaţile de caisă. Hint: dacă sunt lăsate prea mult sa fiarbă caisele se terciuiesc



5. Am lăsat siropul să fiarbă până a scăzut şi a ănceput să se lege, cred ca vreo 2 ore


6. Între timp am cojit miezul de caisă. Hint: se cojeşte mai uşor dacă este lăsat câteva minute în apă călduţă



7. Când siropul a scăzut şi a început să se îngroase am adăugat şi caisele şi am mai lăsat să fiarbă vreo oră. Spre finalul operaţiunii am adăugat pachetul de gel fix, pliculeţul de zahăr vanilat, miezul de caisă şi (asta a fost o invenţie proprie pentru că miezul de caisă mi s-a părut puţin) miez de seminţe neprăjite (cumpărate de când cu pâinea de casă:D)


8. Am pus totul în trei borcane mari, pe care le-am întors cu gura în jos după ce le-am sigilat (să nu mă întrebaţi de ce e bine să stea aşa vreo câteva minute că am citit pe net şi nu am găsit nicio explicaţie în acest sens)




9. Am învelit borcanele într-o pătură şi le-am lăsat aşa vreo două zile. După care le-am etichetat şi le-am pozat. Şi asta e toata povestea.

Pâine de casă cu seminţe

Săptămâna trecută, entuziasmată eu nevoie-mare că am început să înţeleg cam cum stă treaba cu drojdia de bere în aluaturi, mi-am luat inima în dinţi, am adunat ingredientele necesare şi am zis să fac o încercare cu pâinea de casă cu seminţe. După o incursiune rapidă în supermarketul de lângă casă m-am înarmat cu răbdare şi cu "elementele" ce urmează:

- 2 pacheţele drojdie de bere (2x25 g.)
- 1 kg făină 000 Titan
- 2 căni apă călduţă
- 3 linguri ulei de măsline
- 1 linguriţă sare
- seminţe de floarea soarelui neprăjite
- mac
- susan
- seminţe de in
- un ou pentru "lustru"

Seminţele

Am pus cam jumătate din făină într-un bol de plastic, am făcut un gol în mijloc în care am turnat drojdia dizolvată într-o cană de apă claduţă şi am amestecat.


Cand s-a omogenizat am reunţat la vasul de plastic şi am pus aluatul pe masă, unde am mai adăugat făină şi încă o cană de apă, puţin câte puţin. Spre final am adăugat seminţe de toate felurile (aici depinde de plăcerea fiecăruia - de care seminţe şi în ce cantitate). Mai apoi am pus pe rând şi cele 3 linguri de ulei de măsline (nu ştiu dacă am dreptate sau nu, dar eu am observat că uleiul, de orice fel, dă o anumită elasticitate aluatului).



Aici vine partea cea mai plicticoasă a reţetei: frământat aluatul timp de vreo 15 minute, cam cât să simţi că te dor mâinile şi incepe să curgă transpiraţia pe frunte. Partea bună e că dacă eşti foarte tensinat şi ai chef să iei pe cineva la bătaie în ziua respectivă, frământatul aluatului funcţionează ca un fel de supapă de nervi. Şi nici măcar săracul aluat nu ripostează, deci poţi să încerci cu succes să îl trânteşti de masă şi să îi cari la pumni fără nicio problemă.


În final l-am pus din nou în bolul de plastic tapetat cu puţină făină şi l-am crestat cu cuţitul sub formă de cruce (aşa am citit eu pe net că ar creşte mai repede).


Din momentul ăsta e bine să îţi găseşti o ocupaţie de orice fel prin casă. pentru vreo 2 ore În cazul meu, nu mai îmi aduc foarte bine aminte ce am făcut dar cred că m-am dat pe net şi mărgelit un pic sau oi fi citit. Ideea e că după două ore aluatul meu era cât întregul bol, adică încă o dată pe cât era după frământat.

Din respectivul aluat au rezultat după cum urmează:

una bucată pâine sub formă de floare, unsă cu ou şi acoperită cu seminţe de in şi susan

una bucată pâine impletită, pusă într-o tavă de chec, unsă cu ou şi acoperită cu mac şi


4 melcuşori acoperiţi cu ou şi fiecare cu un alt tip de maestec de seminţe (did I mentioned că seminţele de floarea soarelui le-am folosit doar în aluat?)

Detalii

Buuuun! După ce am aşezat pâinicile în forme le-am mai lăsat să crească vreo oră şi jumătate, apoi le-am pus la cuptor la un foc mediu pentru vreo 40-50 de minute. Şi acum minunile: