joi, 18 iunie 2009

Bucătărie, lacrimi şi fursecuri

Suna a titlu de telenovelă, nu?
Well, poate, numai că e adevărat. Nu am cum să vă demonstrez că e adevărat, deci trebuie să mă credeţi pe cuvânt că dialogul următor chiar a avut loc pe mess, ieri noapte, cu o bună prietenă (nu dau nume, perosoană publică, la fel ca subsemnata=)))))))))):

Maria: fata...mi-au dat lacrimile
Me: de ce???
Maria: pai...ma uitam pe blogul tau
Maria: mai scriam aici, mai frunzaream acolo
Maria: am ajuns la dulceata de capsuni (nu-mi place sa zic capsune)
Me: ce am facut??
Maria: am vazut si ca ai dat pe aragaz
Me: daaaaaa
Maria: dar nu de asta mi-au dat lacrimile
Me: dar?
Maria: ci pentru ca...am vazut cat de buna, de dulce, de feminina, de meticuloasa esti...mi te-am imaginat
Maria: si...stii...imi doresc tare mult pentru tine
Maria: sincer
Me: eeee
Maria: nu cred ca ti-ai imaginat vreodata ca cineva va plange la etichetele tale de la borcanele de dulceata
Me: :))
Me: nu
Maria: exact ala a fost declick-ul

Bunnn, m-am lădaut destul. Poate pentru mulţi dintre voi nu are nicio logică, dar pentru mine contează foarte mult. Aşa că, dragă Maria, ştiu ca ţi-am făcut pofta aseară când ţi-am zis de fursecurile mele de la cuptor şi ştiu că eşti departe, dar măcar aşa prin poză să ajungă un pic şi la tine. Oricum, promit să ne vedem într-o zi si să îţi aduc câteva. Şi un borcan cu dulceaţă lacrimogenă :P


A cup of cookies or a plate of cookies?


A cup will be just fine, thank you


Secţiune de fursec









Cookies guardian

duminică, 7 iunie 2009

Week-end treats II

A fost week-end, a fost cald, au fost alegerile pentru europarlamentare, dar mi-a fost lene să merg la vot. Şi au fost şi câteva delicatese pe care le-am pregătit: pui pe sticlă cu cartofi noi şi gogoşi.
Poze şi reţete mai jos:

Pui pe sticlă cu carofi la cuptor:
- un pui pentru grill(peste 1,5 kg ca să nu se usuce carnea pe el cât stă la cuptor şi să rămână doar oasele)
- condimente (boia dulce, boia iute, praf de usturoi, cimbru etc, etc)
- catofi noi
- mărar verde
- ulei
- o tavă
- o sticlă de bere de 1/2 l

Am spălat puiul, l-am băgat pe sticla în care pusesem înainte apă de la robinet, am turnat un pic de ulei pe pui şi condimente cât mai multe.


Am pus puiul cu tot cu sticlă într-o tavă cu ceva apă, am scos grilajul de la cuptor şi am bagat tava în cupor, la foc mic, unde a stat cam vreo 2 ore, timp în care am mai deschis şi am mai turnat din apa amestecată cu grasime din tavă, peste pui.


La "domnia sa, puiu" rumenit am adăugat catofii noi curaţaţi şi taiaţi cubeleţe, un fir de ceapă verde şi unul de usutoroi şi mult mărar tocat. Tava cu toate cele a mers pentru încă vreo 30 de minute la cuptor, după care a fost devorată rapid cu mult mujdei de usturoi.:D




Şi pentru prima dată în viaţă mi-au ieşit nişte gogoşi absolut fantastic de pufoase. Se pare că în cele din urmă am început să prind din misterele drojdiei de bere şi ale aluatului. Cam ce îţi trebuie pentru nişte gogoşi bune? Nu foarte multe ingrediente, dar în orice caz o mulţime de răbdare.

- 400 g făină
- 1 pahar lapte (pentru că era sâmbătă seara şi nu am găsit lapte pe nicăieri, am riscat şi am pus un pahar cu apă şi se pare că nu a contat foarte mult)
- 1 ou
- 2 linguri zahăr
- 25 g drojdie (un cubuleţ de drojdie proaspătă, nu mă pricep la cea parf, nu am făcut niciodată nimic cu din aia aşa că nu îmi dau cu presupusul)
- 1/2 linguriţă sare


Am frământat toate ingredientele şi am lăsat coca să crească într-un castron acoperit cu un şervet timp de vreo oră şi ceva. Am întins o foaie de vreo 1 cm grosime (ocazie cu care am testat şi făcăleţul, sucitorul sau cum s-o mai numi şmechieria cumpărată din piaţă acum câteva zile) şi am tăiat formele de gogoşi cu un pahar mai mare. Lăsat din nou la crescut pentru vreo oră.


Am încins bine uleiul într-o tigaie, după care bâşt! cu gogoşile la rumenit. Şi cam asta ar fi tot.

miercuri, 3 iunie 2009

Plimbare în piaţă şi o reţetă de dulceaţă de căpşuni

Da, nu prea mă omor cu cumpăraturile în piaţă, dar nici nu îmi displace atunci când am timp liber şi nu sunt foarte stresată. Pentru că dacă sunt, îngesuiala mă transformă într-un pachet mare de nervi. Cum azi îmi plănuisem să fac dulceaţă de căpşuni, am zis că cel mai bun lucru de dimineaţă este să mă înarmez cu răbdare şi să dau un tur liniştit prin piaţă.

Un loc de care eu sunt fascinată în piaţă este hala de peşte. Pur şi simplu îmi place la nebunie mirosul de acolo spre deosebire de cel din hala de carne prin care trec în mare grabă şi dacă nu am ceva pe lista nu mă opresc nici măcar o secundă. Nu şiu exact explicaţia faptului că îmi place mirosul din hala de peşte, poate pentru că aduce a mare, a apă...chiar nu am reuşit să îmi dau seama, dar este un miros care pe mine mă relaxează. Aşa că am luat ceva peşte proaspăt şi am plecat să cuceresc zona de legume şi fructe şi cele 3 kilograme de căpşuni.

Mi-am luat azi şi sârmă de modelaj argintie. Dar nu o să ghiciţi niciodată câtă :P. Un kilogram, pentru că nu se vindea decât la kilogram. Are cineva idee cât inseamnă un kilogram de sârmă de 0.8???? Muuuuuuuuuuuult, cât să modelez o viaţă întreagă. Aşa că dacă doreşte cineva sârmă argintie, fac cinste...

În final ar reuşit să amuz un vânzător de răsaduri. Cum? Păi, m-am oprit lîngă tarabă şi am început să pun întrebări de genul: Ăsta e ardei iute? Şi ăsta cimbru? Şi se prinde? şi tot aşa. La final când m-am hotărât să cumpăr zic: trei fire de ardei iute, trei fire de ardei bulgăresc şi 4 fire de cumbru. Pe nenea ăla l-a bufnit râsul pur şi simplu şi a comentat cu vecinul: Uite ce comandă mare am eu de la domnişoara. M-am facut verde-albastră când m-am prins că de oricei lumea ia gen cel puţin 100 de fire dintr-un soi. M-am scuzat că eu stau la bloc şi că nu am decât nişte ghivece în care să platez aşa ceva. Oricum, le-am luat şi nenea a fost aşa de dragut încât mi-a urat la final să mă bucur de ele. Well, a fost foarte ok. Şi acum câteva poze cu plăntuţele imediat după ce au ajuns în jardinieră/ghiveci şi puţin cam pleoştite.



Ardeii, pe care i-am plantat: cei de un fel pe un rînd şi celălalţi pe alt rând, numai că nu mai ştiam o dată ajunsă acasă care sunt unii şi care sunt alţii. Va fi surpiză când vor face rod :))



Ghiveciul cu cimbru





Buchetul de levănţică cumpărat tot din piaţă cu ceva rădăcini şi pe care cică dacă am să-l în în apă o să facă mustăţi şi o să pot să o plantez în ghiveci (deşi eu nu prea îmi fac speranţe).



Primul meu ghiveci cu plante aromate, pătrunjelul la care nu am trişat, adică am cumpărat răsaduri, ci l-am crescut direct din seminţe...e mic pipernicit, dar des, probabil în voi rări în scurt timp să se poată dezvolta mai bine. Aaaa, şi prin el au răsărit şi vreo trei lămâi mici din câţiva sâmburi aruncaţi în joacă lângă seminţele de pătrunjel.



"Ansamblul" de pe geamul meu de la bucătărie. Ardeii am decis să stea totuşi în exterior, chiar dacă tot pe pervazul bucătăriei.


Şi acum să trecem la lucruri mai practice, adică reţeta de dulceaţă de căpşuni:

1. Spălat fructele şi "ciugulit" codiţele - operaţiune care în mod normal la cantitatatea asta de fructe (3 kg) ar trebui să îmi ia cam vreo jumătate de oră, dar în condiţiile în care m-am oprit să fac sute de poze, a durat cam 1 oră şi jumătate.


O chiuvetă plină de căpşuni


Frumoase şi curate




Obsesia pentru macro nu mi-a trecut, încă :P



"Intrusa" în cele 3 kg de căpşuni

2. Amestecat 2 plicuri "Gelfix extra" cu 4 linguri de zahăr şi turnat peste căpşunile curăţate.




3. Pus apă peste - cam 700 de ml pentru fiecare kg de căpşuni (eu am pus aproape un litru, când pe plicul de gelfix nu zicea nimic de apă...big mistake...ceea ce cred că a provocat cele 5-6 ore pe foc în loc de 5 minute cât scria pe plic, dar oricum cred că nu avea cum să se lege în doar 5 minute şi dacă nu puneam apă cum se mai făcea siropul???...dilema)


4. Pus totul la foc mic până în momentul în care începe să fiarbă, când am adăugat restul de zahăr (cam 1,5 kg, poate un pic mai mult)



5. Amestecat şi apoi...muuuuultă răbdare şi muuuult tutun pentru aproximativ 6 ore, timp în care eu am editat nişte etichete simpatice pe laptop, am mai stat la taclale pe mess, am spălat borcane, am început să scriu post-ul de faţă. În fine, ideea e că poţi să faci orice vrei prin casă, dar să nu uiţi la 5-10 minute să mai amesteci un pic şi să iei spuma din când în când. Spre final am adăugat şi zeama de la o lămâie (din ce am citit, ajută la legarea "mermelelii")





Într-un final fericit, mult trecut dup miezul nopţii, cele câteva borcane au ajuns să se odihnească într-o pătură la căldurică, iar eu să închei post-ul multumită nevoie mare de ce am produs eu azi.

LATER EDIT: Am scos dulceaţa de la păturică, şters borcane, pus etichete şi pozat, evident.




Close-up cu etichetele create de mine în timp ce mestecam în dulceaţă :D

Şi am mai făcut şi câteva calcule cu privire la cât a costat prepararea dulceţei, cantitatea rezultată şi cam cât ar costa un borcan normal (cel mai ieftin la supermarket este puţin peste 6 lei, am luat săptmâna trecută şi m-am înfuriat, mai ales că nici nu avea un gust prea grozav). Deci, costuri ingrediente:
- 3 kg căpşuni............9 lei
- 1,5 kg zahăr............5 lei
- 2 plicuri gelfix........5 lei
- 1 lămâie..................1 leu

În total 20 lei pentru toată afacerea (nu punem la calcul timpul pentru produs şi gazele că nu am cum să cuantific aceste două chestii).


Din care au rezultat 2 borcane mari (1400 g), 2 borcane medii-cele clasice pentru dulceaţă (740 g) şi unul mic (200 g). Deci, 2340 g. de dulceaţă.
Printr-un calcul simplu rezultă că un borcan normal (de 370 g) "iese" la un preţ de 3,16 lei. Yeeeeeeee! Nu mai vorbim că e foarte bună şi că e făcută de mine, deci, da, sunt mulţumită de rezultat.