duminică, 19 iulie 2009

Dulceaţă de caise parfumate

Pentru a încheia săptămâna en fanfare vă ofer reţeta de dulceaţă de caise pe care am testat-o, resctiv îmbunătăţit-o, undeva pe la mijlocul săptămânii.

- 3 kg caise
- 1,5 kg zahăr
- 1 plic gel fix
- 1 pliculeţ zahăr vanilat

1. Am spălat cele 3 kg de caise şi le-am curăţat de sâmburi. Nu am aruncat sâmburii, ci i-am păstrat pentru a fi sparţi şi adăugaţi la dulceaţă spre finalul fierberii. Hint: gustă unul sau doi sâmburi înaine de a-i adăuga în dulceaţă pentru a te asigura că nu ai cumpărat zarzăre în loc de caise, caz în care fructele sunt bune, dar miezul este amar.


2. Am tăiat caisele în bucăţi mari, le-am pus în cratiţă, le-am acoperit cu zahăr şi cu apă

3. Am pus cratiţa la fiert.


4. După vreo 10 minute de fiert am scos din amestec bucaţile de caisă. Hint: dacă sunt lăsate prea mult sa fiarbă caisele se terciuiesc



5. Am lăsat siropul să fiarbă până a scăzut şi a ănceput să se lege, cred ca vreo 2 ore


6. Între timp am cojit miezul de caisă. Hint: se cojeşte mai uşor dacă este lăsat câteva minute în apă călduţă



7. Când siropul a scăzut şi a început să se îngroase am adăugat şi caisele şi am mai lăsat să fiarbă vreo oră. Spre finalul operaţiunii am adăugat pachetul de gel fix, pliculeţul de zahăr vanilat, miezul de caisă şi (asta a fost o invenţie proprie pentru că miezul de caisă mi s-a părut puţin) miez de seminţe neprăjite (cumpărate de când cu pâinea de casă:D)


8. Am pus totul în trei borcane mari, pe care le-am întors cu gura în jos după ce le-am sigilat (să nu mă întrebaţi de ce e bine să stea aşa vreo câteva minute că am citit pe net şi nu am găsit nicio explicaţie în acest sens)




9. Am învelit borcanele într-o pătură şi le-am lăsat aşa vreo două zile. După care le-am etichetat şi le-am pozat. Şi asta e toata povestea.





luni, 13 iulie 2009

Pâine de casă cu seminţe

Săptămâna trecută, entuziasmată eu nevoie-mare că am început să înţeleg cam cum stă treaba cu drojdia de bere în aluaturi, mi-am luat inima în dinţi, am adunat ingredientele necesare şi am zis să fac o încercare cu pâinea de casă cu seminţe. După o incursiune rapidă în supermarketul de lângă casă m-am înarmat cu răbdare şi cu "elementele" ce urmează:

- 2 pacheţele drojdie de bere (2x25 g.)
- 1 kg făină 000 Titan
- 2 căni apă călduţă
- 3 linguri ulei de măsline
- 1 linguriţă sare
- seminţe de floarea soarelui neprăjite
- mac
- susan
- seminţe de in
- un ou pentru "lustru"


Seminţele

Am pus cam jumătate din făină într-un bol de plastic, am făcut un gol în mijloc în care am turnat drojdia dizolvată într-o cană de apă claduţă şi am amestecat.


Cand s-a omogenizat am reunţat la vasul de plastic şi am pus aluatul pe masă, unde am mai adăugat făină şi încă o cană de apă, puţin câte puţin. Spre final am adăugat seminţe de toate felurile (aici depinde de plăcerea fiecăruia - de care seminţe şi în ce cantitate). Mai apoi am pus pe rând şi cele 3 linguri de ulei de măsline (nu ştiu dacă am dreptate sau nu, dar eu am observat că uleiul, de orice fel, dă o anumită elasticitate aluatului).



Aici vine partea cea mai plicticoasă a reţetei: frământat aluatul timp de vreo 15 minute, cam cât să simţi că te dor mâinile şi incepe să curgă transpiraţia pe frunte. Partea bună e că dacă eşti foarte tensinat şi ai chef să iei pe cineva la bătaie în ziua respectivă, frământatul aluatului funcţionează ca un fel de supapă de nervi. Şi nici măcar săracul aluat nu ripostează, deci poţi să încerci cu succes să îl trânteşti de masă şi să îi cari la pumni fără nicio problemă.


În final l-am pus din nou în bolul de plastic tapetat cu puţină făină şi l-am crestat cu cuţitul sub formă de cruce (aşa am citit eu pe net că ar creşte mai repede).


Din momentul ăsta e bine să îţi găseşti o ocupaţie de orice fel prin casă. pentru vreo 2 ore În cazul meu, nu mai îmi aduc foarte bine aminte ce am făcut dar cred că m-am dat pe net şi mărgelit un pic sau oi fi citit. Ideea e că după două ore aluatul meu era cât întregul bol, adică încă o dată pe cât era după frământat.


Din respectivul aluat au rezultat după cum urmează:

una bucată pâine sub formă de floare, unsă cu ou şi acoperită cu seminţe de in şi susan

una bucată pâine impletită, pusă într-o tavă de chec, unsă cu ou şi acoperită cu mac şi


4 melcuşori acoperiţi cu ou şi fiecare cu un alt tip de maestec de seminţe (did I mentioned că seminţele de floarea soarelui le-am folosit doar în aluat?)




Detalii

Buuuun! După ce am aşezat pâinicile în forme le-am mai lăsat să crească vreo oră şi jumătate, apoi le-am pus la cuptor la un foc mediu pentru vreo 40-50 de minute. Şi acum minunile:






joi, 2 iulie 2009

Cornuleţe for the first time

Şi am făcut-o şi pe asta: cornuleţe cu rahat şi ciocolată, evident că am adaptat vreo 20 de reţete de pe net, plus sfaturi de la a mea cumnată, specialistă în cornuleţe. Aşa că, reţetă de cornuleţe a la Ruxy:
- 250 g margarină
- 1 pacheţel drojdie de bere proaspătă
- 1 ceşcuţă lapte
- 2 linguri ulei
- 3 linguri zahăr
- un pliculeţ zahăr vanilat
- făină cât cuprinde pentru a se forma o cocă vârtoasă
- rahat


Am frecat margarina cu zahărul. După, am adăugat laptele călduţ în care am dizolvat drojdia de bere. În final am început să adaug făina şi să frământ aluatul. Spre final am adăugat si uleiul să iasă mai fraged un pic aluatul.



După vreo 10 minute de chinuit aluatul, l-am lăsat vreo 20 de minute să crească şi apoi vreo jumătate de oră la frigider. Între timp am tăiat rahatul cubuleţe.


Întins foaie din aluat, tăiat triunghuri, pus câte o bucăţică de rahat şi apoi în tavă :)




The final result:



Secţiune prin cornuleţ:


Pentru că am avut foarte mult aluat, nu m-am putut abţine să nu experimentez, aşa că am înlocuit rahatul cu bucăţi de bomboane de ciocolată ruseşti (buuuneee, dar trebuie să ai foarte mare grija cand împătureşti cornuleţele, pentru că oricum ciocolata de la mijloc se topeşte şi mai scapă prin tavă):



Şi în final au ieşit trei farfurii mari de cornuleţe, tam-tam!