La cererea publicului larg...reţeta de fursecuri cu ciocolată

De când mi-am deschis blog de reţete am si eu un cititor...adică am unul fidel, critic-constructiv şi admirator (face foarte bine la orgoliu şi ambiţia de a continua). Aşa că postarea următoare îţi este dedicată, Daiana!!!

Am mai descoperit eu un avantaj foarte mare al blogului, cel puţin pentru mine. Cum nu am reuşit niciodată să fiu ordonată, nu găsesc niciodată o a anumită reţetă pe care am încercat-o în urmă cu mai mult timp aşa că m-am hotărât ca de fiecare dată când încerc ceva nou să postez aici (cu surse de inspiraţie cu tot atunci când nu experimentez, că nu e frumos să furi munca oamenilor, mai ales când e vorba de creaţii intelectuale).

Prin urmare, reţeta pe care o propun azi este de frusecuri de ciocolată, adaptată de aici:



Eu am folosit:

* 115 g margarină
* 200 g zahăr
* 1 ou
* un plic de praf de copt
* un plic de vanilie
* 250 gr făină
* 10 bomboane de ciocolată tăaiate făşii subţiri (cred că se poate folosi cu succes şi ciocolată de menaj)
* aproximativ 100 g nuci tăiate mărunt

Se pare că din acestă mirifică combinaţie ar rezulta aproximativ 40 de fursecuri (cookies), sincer eu nu îmi mai audc aminte câte au ieşit dar ştiu că au ieşit multe, că am tot copt la ele.

În bolul pentru mixer am amestecat margarina cu zahărul, peste care am adăugat oul, vanilia, praful de copt şi făina şi am tot amestcat până a rezultat o pastă aproximativ consistentă (adică nici prea-prea nici foarte-foarte). În final am pus şi ciocolata tăiată fâşiuţe şi nucile.

Cum de ceva timp folosesc o tavă (deşi mică) teflonată am trântit cu o linguriţă grămâjoare de aluat. Important este să se lase spaţiu între ele destul de mult. La cuptor ele se întind şi se rotunjesc aşa încât e bine să aibă loc pentru aşa ceva. La un foc destul de mic, 15-20 de minute sunt suficiente pentru fiecare rând de fursecuri, peste timpul ăsta, după ce se răcesc devin tari ca piatra.

După ce s-au răcit mai pot fi trecute pe jumătate prin ciocolată topită şi apoi lăsate din nou să se răcească. Pot fi apoi puse în borgane şi e de remarcat faptul că astfel se păstrează foarte bune şi gustoase aproape o lună.

Bucătărie, lacrimi şi fursecuri

Suna a titlu de telenovelă, nu?
Well, poate, numai că e adevărat. Nu am cum să vă demonstrez că e adevărat, deci trebuie să mă credeţi pe cuvânt că dialogul următor chiar a avut loc pe mess, ieri noapte, cu o bună prietenă (nu dau nume, perosoană publică, la fel ca subsemnata=)))))))))):

Maria: fata...mi-au dat lacrimile
Me: de ce???
Maria: pai...ma uitam pe blogul tau
Maria: mai scriam aici, mai frunzaream acolo
Maria: am ajuns la dulceata de capsuni (nu-mi place sa zic capsune)
Me: ce am facut??
Maria: am vazut si ca ai dat pe aragaz
Me: daaaaaa
Maria: dar nu de asta mi-au dat lacrimile
Me: dar?
Maria: ci pentru ca...am vazut cat de buna, de dulce, de feminina, de meticuloasa esti...mi te-am imaginat
Maria: si...stii...imi doresc tare mult pentru tine
Maria: sincer
Me: eeee
Maria: nu cred ca ti-ai imaginat vreodata ca cineva va plange la etichetele tale de la borcanele de dulceata
Me: :))
Me: nu
Maria: exact ala a fost declick-ul

Bunnn, m-am lădaut destul. Poate pentru mulţi dintre voi nu are nicio logică, dar pentru mine contează foarte mult. Aşa că, dragă Maria, ştiu ca ţi-am făcut pofta aseară când ţi-am zis de fursecurile mele de la cuptor şi ştiu că eşti departe, dar măcar aşa prin poză să ajungă un pic şi la tine. Oricum, promit să ne vedem într-o zi si să îţi aduc câteva. Şi un borcan cu dulceaţă lacrimogenă :P


A cup of cookies or a plate of cookies?


A cup will be just fine, thank you


Secţiune de fursec









Cookies guardian

Vară cu aromă de...maci şi fursecuri

Am făcut din nou poze şi prăjituri...

Şi pentru că azi e ziua Monei pozele cu maci de mai jos îi sunt dedicate (apropo, să ştii, Mona că încă mai poţi să îi vezi în realitate, sunt foarte aproape locurile noastre de muncă=tortură, dacă mă întrebi o sa îţi spun exact unde)





În ceea ce priveşte prăjiturile, am experimentat din nou: chocolate cookies adică fursecuri cu ciocolată şi după cum a apreciat familionul mi-au ieşit. Eu zic că puteau fi un pic mai pufoase, erau mai degrabă un fel de pricomigdale, dar... rămâne pe altă dată.