La cererea publicului larg...reţeta de fursecuri cu ciocolată

De când mi-am deschis blog de reţete am si eu un cititor...adică am unul fidel, critic-constructiv şi admirator (face foarte bine la orgoliu şi ambiţia de a continua). Aşa că postarea următoare îţi este dedicată, Daiana!!!

Am mai descoperit eu un avantaj foarte mare al blogului, cel puţin pentru mine. Cum nu am reuşit niciodată să fiu ordonată, nu găsesc niciodată o a anumită reţetă pe care am încercat-o în urmă cu mai mult timp aşa că m-am hotărât ca de fiecare dată când încerc ceva nou să postez aici (cu surse de inspiraţie cu tot atunci când nu experimentez, că nu e frumos să furi munca oamenilor, mai ales când e vorba de creaţii intelectuale).

Prin urmare, reţeta pe care o propun azi este de frusecuri de ciocolată, adaptată de aici:



Eu am folosit:

* 115 g margarină
* 200 g zahăr
* 1 ou
* un plic de praf de copt
* un plic de vanilie
* 250 gr făină
* 10 bomboane de ciocolată tăaiate făşii subţiri (cred că se poate folosi cu succes şi ciocolată de menaj)
* aproximativ 100 g nuci tăiate mărunt

Se pare că din acestă mirifică combinaţie ar rezulta aproximativ 40 de fursecuri (cookies), sincer eu nu îmi mai audc aminte câte au ieşit dar ştiu că au ieşit multe, că am tot copt la ele.

În bolul pentru mixer am amestecat margarina cu zahărul, peste care am adăugat oul, vanilia, praful de copt şi făina şi am tot amestcat până a rezultat o pastă aproximativ consistentă (adică nici prea-prea nici foarte-foarte). În final am pus şi ciocolata tăiată fâşiuţe şi nucile.

Cum de ceva timp folosesc o tavă (deşi mică) teflonată am trântit cu o linguriţă grămâjoare de aluat. Important este să se lase spaţiu între ele destul de mult. La cuptor ele se întind şi se rotunjesc aşa încât e bine să aibă loc pentru aşa ceva. La un foc destul de mic, 15-20 de minute sunt suficiente pentru fiecare rând de fursecuri, peste timpul ăsta, după ce se răcesc devin tari ca piatra.

După ce s-au răcit mai pot fi trecute pe jumătate prin ciocolată topită şi apoi lăsate din nou să se răcească. Pot fi apoi puse în borgane şi e de remarcat faptul că astfel se păstrează foarte bune şi gustoase aproape o lună.

Cornuleţe for the first time

Şi am făcut-o şi pe asta: cornuleţe cu rahat şi ciocolată, evident că am adaptat vreo 20 de reţete de pe net, plus sfaturi de la a mea cumnată, specialistă în cornuleţe. Aşa că, reţetă de cornuleţe a la Ruxy:
- 250 g margarină
- 1 pacheţel drojdie de bere proaspătă
- 1 ceşcuţă lapte
- 2 linguri ulei
- 3 linguri zahăr
- un pliculeţ zahăr vanilat
- făină cât cuprinde pentru a se forma o cocă vârtoasă
- rahat


Am frecat margarina cu zahărul. După, am adăugat laptele călduţ în care am dizolvat drojdia de bere. În final am început să adaug făina şi să frământ aluatul. Spre final am adăugat si uleiul să iasă mai fraged un pic aluatul.



După vreo 10 minute de chinuit aluatul, l-am lăsat vreo 20 de minute să crească şi apoi vreo jumătate de oră la frigider. Între timp am tăiat rahatul cubuleţe.


Întins foaie din aluat, tăiat triunghuri, pus câte o bucăţică de rahat şi apoi în tavă :)




The final result:



Secţiune prin cornuleţ:


Pentru că am avut foarte mult aluat, nu m-am putut abţine să nu experimentez, aşa că am înlocuit rahatul cu bucăţi de bomboane de ciocolată ruseşti (buuuneee, dar trebuie să ai foarte mare grija cand împătureşti cornuleţele, pentru că oricum ciocolata de la mijloc se topeşte şi mai scapă prin tavă):



Şi în final au ieşit trei farfurii mari de cornuleţe, tam-tam!

Bucătărie, lacrimi şi fursecuri

Suna a titlu de telenovelă, nu?
Well, poate, numai că e adevărat. Nu am cum să vă demonstrez că e adevărat, deci trebuie să mă credeţi pe cuvânt că dialogul următor chiar a avut loc pe mess, ieri noapte, cu o bună prietenă (nu dau nume, perosoană publică, la fel ca subsemnata=)))))))))):

Maria: fata...mi-au dat lacrimile
Me: de ce???
Maria: pai...ma uitam pe blogul tau
Maria: mai scriam aici, mai frunzaream acolo
Maria: am ajuns la dulceata de capsuni (nu-mi place sa zic capsune)
Me: ce am facut??
Maria: am vazut si ca ai dat pe aragaz
Me: daaaaaa
Maria: dar nu de asta mi-au dat lacrimile
Me: dar?
Maria: ci pentru ca...am vazut cat de buna, de dulce, de feminina, de meticuloasa esti...mi te-am imaginat
Maria: si...stii...imi doresc tare mult pentru tine
Maria: sincer
Me: eeee
Maria: nu cred ca ti-ai imaginat vreodata ca cineva va plange la etichetele tale de la borcanele de dulceata
Me: :))
Me: nu
Maria: exact ala a fost declick-ul

Bunnn, m-am lădaut destul. Poate pentru mulţi dintre voi nu are nicio logică, dar pentru mine contează foarte mult. Aşa că, dragă Maria, ştiu ca ţi-am făcut pofta aseară când ţi-am zis de fursecurile mele de la cuptor şi ştiu că eşti departe, dar măcar aşa prin poză să ajungă un pic şi la tine. Oricum, promit să ne vedem într-o zi si să îţi aduc câteva. Şi un borcan cu dulceaţă lacrimogenă :P


A cup of cookies or a plate of cookies?


A cup will be just fine, thank you


Secţiune de fursec









Cookies guardian

Week-end treats II

A fost week-end, a fost cald, au fost alegerile pentru europarlamentare, dar mi-a fost lene să merg la vot. Şi au fost şi câteva delicatese pe care le-am pregătit: pui pe sticlă cu cartofi noi şi gogoşi.
Poze şi reţete mai jos:

Pui pe sticlă cu carofi la cuptor:
- un pui pentru grill(peste 1,5 kg ca să nu se usuce carnea pe el cât stă la cuptor şi să rămână doar oasele)
- condimente (boia dulce, boia iute, praf de usturoi, cimbru etc, etc)
- catofi noi
- mărar verde
- ulei
- o tavă
- o sticlă de bere de 1/2 l

Am spălat puiul, l-am băgat pe sticla în care pusesem înainte apă de la robinet, am turnat un pic de ulei pe pui şi condimente cât mai multe.


Am pus puiul cu tot cu sticlă într-o tavă cu ceva apă, am scos grilajul de la cuptor şi am bagat tava în cupor, la foc mic, unde a stat cam vreo 2 ore, timp în care am mai deschis şi am mai turnat din apa amestecată cu grasime din tavă, peste pui.


La "domnia sa, puiu" rumenit am adăugat catofii noi curaţaţi şi taiaţi cubeleţe, un fir de ceapă verde şi unul de usutoroi şi mult mărar tocat. Tava cu toate cele a mers pentru încă vreo 30 de minute la cuptor, după care a fost devorată rapid cu mult mujdei de usturoi.:D




Şi pentru prima dată în viaţă mi-au ieşit nişte gogoşi absolut fantastic de pufoase. Se pare că în cele din urmă am început să prind din misterele drojdiei de bere şi ale aluatului. Cam ce îţi trebuie pentru nişte gogoşi bune? Nu foarte multe ingrediente, dar în orice caz o mulţime de răbdare.

- 400 g făină
- 1 pahar lapte (pentru că era sâmbătă seara şi nu am găsit lapte pe nicăieri, am riscat şi am pus un pahar cu apă şi se pare că nu a contat foarte mult)
- 1 ou
- 2 linguri zahăr
- 25 g drojdie (un cubuleţ de drojdie proaspătă, nu mă pricep la cea parf, nu am făcut niciodată nimic cu din aia aşa că nu îmi dau cu presupusul)
- 1/2 linguriţă sare


Am frământat toate ingredientele şi am lăsat coca să crească într-un castron acoperit cu un şervet timp de vreo oră şi ceva. Am întins o foaie de vreo 1 cm grosime (ocazie cu care am testat şi făcăleţul, sucitorul sau cum s-o mai numi şmechieria cumpărată din piaţă acum câteva zile) şi am tăiat formele de gogoşi cu un pahar mai mare. Lăsat din nou la crescut pentru vreo oră.


Am încins bine uleiul într-o tigaie, după care bâşt! cu gogoşile la rumenit. Şi cam asta ar fi tot.

Week-end treats...

Se pare că pasiunea pentru "bucătăreală" nu m-a părăsit...Nu încă, cel puţin. Aşa că azi a fost o nouă zi de cumpăraturi şi de gătit. Pentru prânz a fost vorba de o cirbiţă de legume şi de mazăre (sort of, deşi mai degrabă ar trebui să îi spun ghiveci pentru că a avut şi morocovi, cartofi noi, fasole verde, ceapă etc. pe lângă mazăre) cu chifteluţe (carne tocată de mânzat, ceva mai fancy, dar ţinând cont cât costă nu se va mai repeta prea curând:( ), asezonată din plin cu o salată de roşii, ceapa verde şi salată verde.

Mâncarea de mazăre/ghiveci de legume şi chifteluţele

Pe seară m-a "lovit" iar cheful de gătit, aşa că am mai produs o plăcintă cu carne şi ciuperci (yummyyyyyyyyyy!!!!) şi clătite cu dulceaţă de căpşuni şi cremă de ciocolată. Şi pentru că sunt rea pun şi poze:


N-a fost lene, dar mi-a fost frică să mă încument aşa din prima să fac eu foaia de plăcintă, aşa că am apelat la ce am găsit mai la îndemână în supermarketul de lângă casă. Aaa, şi dacă era să fac foaia chiar îmi trebuia un mestecău din ala sau sucitor sau făcăleţ sau cum s-o mai numi şi spre ruşinea mea încă nu posed unul (adică ar fi fost unul, dar în fosta mea casă şi nu prea am avut timp azi să mă duc sa-l caut), dar probabil că o vizită în Obor cât de curând pe la cei care vând produse din lemn şi o să am unul nou-nouţ, gata de experienţe gastronomice.

"Mermeleala" compusă din ciuperci, ceapă uscată, carne şi ceapă verde, după ce a fost a stat un pic pe foc la călit.

Tot "mermeleala", care după ce a fost scoasă de la călit a fost lăsată să se răcească şi i s-au adăugat un ou, o legătură zdravănă de mărar tocat şi o ploaie de condimente (boia dulce, piper, condimente speciale pentru carne tocată, sare)

Plăcinta, uşor unsă cu ulei, înainte de a merge la cuptor unde a stat cam o oră la foc mic

Proaspăt ieşită din cuptor

Produsul final, destul de ciufulit şi nu foarte aspectos...dar atât de gustos!!!

O felie de plăcintă - secţiune

And now...on to the sweet part: pancakes





Şi cum azi mi-am petrecut mare parte din zi în bucătărie, ziua de mâine va fi alocată curăţeniei, răsfăţului şi mărgelitului. Sounds fun, isn't it?

Sâmbătă la foc automat

Sâmbătă, căldură de peste 30 de grade, zi de muncă (de acasă, ce-i drept) şi zi de gătit în acelaşi timp. Şi iată cam ce a ieşit din bucătăria mea în timp ce eu citeam şi postam ştiri, editam poze şi vorbeam cu un corespondent al publicaţiei.

Şi ar mai fi ceva. Supa de legume pe care n-am pozat-o. :P



Fasole bătută before şi after "glazură" de ceapă prajită (ştiu, deloc sănătos, dar atât de gustos)



Mâncărica de fasole cu ceva castraveţi muraţi


Cele două "minunăţii" din fasole uscată

Şi pentru final ceea ce tinde să devină "specialitatea casei": CHEC în două culori (şi promit să nu îl mai fac prea curând :P, nu de alta dar trebuie să mai încercăm şi altceva) - de data asta a ieşit perfect:






Încă nu m-am deprins să folosesc aparatul de fotografiat la măreţele lui performanţe, după cum se poate vedea (unele poze eu ieşit cam întunecate), dar ultima spune tot (în sfârşit mi-am adus aminte după mai multe încercări să setez funcţia macro. Nu aruncaţi cu ouă, sunt şi eu la început şi încă mă mai împrietenesc cu jucăria).

Acestea fiind zise, week-end plăcut în continuare şi la viitoarele postări promit să revin cu bijuterii. Închidem deocamdată "atelierul" de prăjituri şi alte "bucătăreli".

Reţeta promisă...de chec cu ciocolată şi alune

Ingrediente (pentru o porţie - o tavă)
- 2 ouă
- 250 - 300 g făină (o cană şi ceva)
- 150 g zahăr
- 1 pliculeţ praf de copt
- 50 g alune (cred că mai bine ar fi să folosiţi nuci, pentru că alunele s-au înmuiat un pic şi nu mai erau aşa bune în aluat)
- 80 g ciocolată (de orice fel - eu am folosit vreo câteva bomboane diferite de cicolată pe care le-am tăiat - sau o cremă din cacao)
- un praf de sare
- 3 linguri ulei
- esenţă vanilie - rom



Am separat albuşurile de gălbenuşuri şi am bătut albuşurile spumă după ce am adăugat un praf de sare. În compoziţia astfel formată am adăugat gălbenuşurile, am mixat în continuare, am adăugat uleiul, făina şi praful de copt şi am mixat din nou foarte bine.

În tava de copt (dacă e din cea veche va trebui tapetată cu faină, dacă e din teflon sau silicon nu e necesar) am turnat jumătate din compoziţie, poate chiar şi mai mult, apoi am pus bucăţelele de ciocolată şi alunele şi deasupra restul de compoziţie.

Am încins vreo 2 min cuptorul la foc mare, după care am dat mai mic şi am băgat tava pe care am lăsat-o vreo 40-50 de minute. Oricum se spune printre gospodine (am auzit şi eu, nu mă da specialistă:P) că cel mai bun test pentru a fi sigur că s-a copt este cel cu scobitoarea: se bagă o scobitoare în chec şi dacă nu se lipeşte nimic de ea înseamnă că prăji e gata. La final eu am mai turnat un pic de cacao pe deasupra pt aspect. Şi cam asta ar fi. În total vreo 30 de minute pentru preparat şi restul de timp în care trebuie supravegheat la cuptor. Simplu, nu?